Un spațiu nu se termină în ziua în care este finalizat
Când începe, cu adevărat, un proiect de design interior?
Jurnal de design interior
O locuință își dovedește valoarea în timp
Viata incepe dupa ultima piesa de decor
Există un obicei aproape generalizat în profesia noastră de a considera că un proiect de design interior se încheie în momentul în care ultimul obiect își găsește locul, iar fotograful surprinde imaginea pe care o vom adăuga în portofoliu. Este un moment important. Confirmă că toate deciziile au fost implementate, că materialele au fost puse în operă, iar intenția proiectului a devenit realitate. Și totuși, dacă privim designul interior doar prin această lentilă, riscăm să evaluăm un spațiu după câteva fotografii și câteva ore de observație, deși el va fi locuit ani sau chiar decenii.
În realitate, proiectul nu se încheie în ziua predării. Atunci începe cea mai exigentă etapă a lui.
În dimineața în care proprietarul își pregătește cafeaua fără să caute ustensilele prin sertare. În seara în care lumina din living creează firesc atmosfera potrivită pentru odihnă. În weekendurile petrecute în familie, când fiecare încăpere își susține rolul fără să impună compromisuri. În toate acele momente aparent banale, spațiul începe să fie evaluat nu prin aspectul său, ci prin felul în care influențează viața celor care îl locuiesc.
Poate că tocmai aici apare cea mai mare diferență dintre un interior care impresionează și unul care rezistă în timp.
„O locuință bună nu îți schimbă felul în care o privești. Îți schimbă felul în care îți trăiești viața în ea”.
Suntem obișnuiți să asociem valoarea unui proiect cu ceea ce vedem.
O textură atent aleasă, un corp de iluminat spectaculos, o piesă de mobilier cu prezență sculpturală sau o compoziție echilibrată sunt elemente care atrag imediat atenția și contribuie, fără îndoială, la identitatea vizuală a unei locuințe. Însă fascinația pe care o produc în primele săptămâni este, în mod firesc, limitată. Privirea umană are o extraordinară capacitate de adaptare. Ceea ce astăzi pare excepțional devine, în timp, parte din normalitate.
Experiența spațiului urmează însă un alt traseu. Ea nu se estompează odată cu obișnuința, ci se amplifică prin repetiție. O decizie bună privind amplasarea mobilierului este confirmată de sute de trasee parcurse fără efort. O bucătărie organizată logic își dovedește eficiența în fiecare masă pregătită. O lumină corect proiectată influențează discret confortul vizual în fiecare seară. Un spațiu de depozitare bine gândit economisește minute în fiecare zi, iar aceste minute se transformă, în timp, în ore, zile și ani de locuire mai firească.
Din acest motiv, credem că designul interior ar trebui evaluat mai puțin prin intensitatea primei impresii și mai mult prin calitatea experiențelor pe care le face posibile după ce entuziasmul noutății a dispărut.
„Designul nu schimbă o zi. Schimbă toate zilele care urmează”.
Există un paradox pe care doar timpul îl poate demonstra.
Cu cât un spațiu este proiectat mai bine, cu atât locuitorii ajung să fie mai puțin conștienți de existența designului. Nu pentru că acesta și-ar pierde valoarea, ci pentru că începe să funcționeze atât de natural încât nu mai solicită atenția. Nu mai există mobilier pe care trebuie să îl ocolești, întrerupătoare pe care le cauți instinctiv, sertare care se deschid incomod sau obiecte care rămân permanent fără loc. Toate aceste mici fricțiuni dispar din viața de zi cu zi, iar odată cu ele dispare și senzația că spațiul trebuie gestionat permanent.
În opinia noastra, acesta este unul dintre cele mai rafinate obiective ale designului interior: să creeze un cadru în care locuința încetează să fie o preocupare și devine un sprijin tăcut pentru viața de zi cu zi. Este o performanță discretă, imposibil de surprins într-o fotografie și greu de exprimat într-o listă de beneficii, dar profund resimțită de cei care locuiesc acel spațiu ani la rând.
„Spațiile bune nu impresionează. Ele susțin viața”.
Rolul proiectării este să creeze un echilibru între funcțiune, proporție.
În practica profesională, multe dintre deciziile pe care le luăm par nesemnificative atunci când sunt privite izolat. Diferența dintre două poziții ale unei uși, câțiva centimetri în plus pentru un culoar, orientarea unei mese față de lumină sau alegerea unui anumit tip de depozitare nu schimbă radical imaginea unei locuințe. Schimbă însă frecvența cu care apar gesturile inutile, ezitările și micile inconveniente care, repetate în fiecare zi, modelează experiența locuirii mai mult decât orice obiect decorativ.
Acesta este motivul pentru care considerăm că designul interior nu este, în esență, un exercițiu estetic. Estetica rămâne importantă și conferă caracter unui spațiu, însă ea reprezintă rezultatul unor decizii bine fundamentate, nu scopul lor. Rolul proiectării este să creeze un echilibru între funcțiune, proporție, lumină, materialitate și comportamentul uman, astfel încât frumusețea să nu fie doar privită, ci trăită.
Poate că adevărata măsură a unui proiect nu este dată de numărul imaginilor care circulă pe internet și nici de reacțiile pe care le generează în primele zile după finalizare. O locuință își dezvăluie valoarea atunci când, după luni sau ani de utilizare, continuă să răspundă firesc acelorași nevoi fără să ceară explicații, ajustări sau compromisuri. În acel moment, designul interior încetează să mai fie un obiect de admirație și devine infrastructura discretă a vieții cotidiene.